Exista o mare dorinta de a eticheta totul,de a intelege,de a fi siguri de ceva,de a pune punctul pe i,de a clarifica si clasifica.Incepand cu propria persoana,cu cel de alaturi,cu tot ce este mai aproape sau mai departe.Oricum exista marea sansa ca de cele mai multe ori sa intelegem ceva total gresit.Intrebarea mea universal valabila este...de ce?cu ce folos?cu ce ne ajuta sa stim,sa disecam pana cand suntem siguri,sa stabilim clar tipare si sabloane?Chiar nu e mai simplu sa traim?sa ne bucuram de Acum fara sa mai punem nimic si pe nimeni sub semnul intrebarii sau exclamarii?Pur si simplu sa luam lucrurile asa cum sunt,toate cu farmecul si surprizele lor,cu doza aia dementa/dementiala de neasteptat si spontan care dispare odata cu procesul de mare intelegere.Daca firul e frumos asa cum e,de ce sa mai pierdem o eternitate sa-l despicam in patru?De ce da,de ce nu,de ce a facut sau n-a facut,oricum stiu ca,vad ca,e clar ca....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu