Fara titlu

E una din zilele alea in care totul ma depaseste.Depasirea asta implica deja si lipsa de reactii pentru ca nici nu mai stiu ce ar fi normal sa fac.Undeva pe drum,fara explicatii s-au pierdut logica,normalitatea,linistea,calmul,relaxarea si in conditiile astea revolta mea provine din revelatia ca toate schimbarile mi-au aterizat in brate de undeva din exterior,pentru ca in spatiul meu personal totul e bine pana cand apare cineva din afara si da totul peste cap.Ma trezesc deodata in rolul de simplu spectator la ravaseala pe care o fac altii in propria mea viata,si daca ar fi vorba numai de ravaseli placute ar fi absolut extraordinar.Dar nu,in nici un caz.Ajung fara nici un avertisment in mijlocul problemelor altora,in tot felul de situatii stupide in care in mod normal si logic eu nu am ce cauta pentru ca nu tin de mine,nu le-am provocat,nu le-am dorit,nu le inteleg-nici nu incerc sa o fac si sincer pe care as prefera nici sa nu le aflu.Dar desigur,pentru ca sunt concurenta norocoasa,lozul cel mare vine din faptul ca rar mai are cineva tactul si intuitia de a-si spala rufele murdare in masina de spalat proprie,cu minim de spectatori.Asa ca intervine instinctul de conservare care imi clopoteste in urechi un mare sunet de alarma de genul Ok dar eu de fapt ce caut aici?de ce imi trebuie mie asa ceva?ce cauta rufele voastre in masina mea de spalat?hei,nu asta era ideea!!!cu ce mare drept veniti la mine cu altceva decat soare si zambete???