Puzzle

Ma simt ca intr-un mare puzzle in care incerc sa pun piesele in ordine,indiferent cat de multe sunt sau cat de colorate.Unele negre,altele gri,unele rosii sau galbene.Intra fiecare undeva,toate au locul lor-asta teoretic.Practic,la multe inca le caut spatiul in care sa se potriveasca.Unele s-au miscat dar incerc sa le regasesc forma perfecta,mai ales pe cele albastre,care mi-au adus ceva nou si frumos si,ca in cazul dependentei de droguri,incerc sa regasesc senzatia dintai,senzatia aceea de totul e bine si lumea e a mea,de piese care in sfarsit stau la locul lor.Dar nu nimeresc mereu ordinea,cele verzi nu ar trebuie sa fie aici...Dau gres,si o iau de la capat,incerc iar sa le combin,le caut si le aleg,iar la final nu mai conteaza greselile pentru ca datorita loc bucuria e cu atat mai mare cand un coltisor din puzzle e gata.Un coltisor in care nu mai sunt piese gri sau negre,pe ele le-am pus deoparte,probabil vor aparea intr-un alt colt care se va cere construit.Dar pentru moment totul se potriveste.Pana cand plansa se misca iar si iar am in fata un mare puzzle.Si iar incerc sa pun piesele in ordine...etc.