Irisi

Am intrat deja in starea de la multi ani.Nu prea avem chef de nimic,de planuri si organizare dar am inceput cu ideea ca hai totusi sa iau un tort.Si hai totusi sa-mi vad prietenii maine.Si hai si duminica sa mai fac ceva ca doar daca incep de vineri n-o sa stau taman de ziua mea,dumnica,1 martie,in casa.Dar e bine,ca cel putin ziua de azi m-a scos din starea de molusca in care zaceam de ceva timp.Am dat de oameni zambitori,am inceput povestea cu tortul si ciocnitul de pahare,am venit acasa si am descoperit iar un buchet de 31 irisi in mijlocul camerei.Cum sa nu zambesc???Si asta e numai vineri!
Pe de alta parte...
Zilele astea au fost guvernate de ideea de nisip miscator sub picioare,de schimbari pe care le vad in lucruri,oameni si relatii,pe care chiar daca nu le-am verbalizat sa arat ca le Stiu,le constientizez ca exista.Schimbari care deocamdata nu stiu unde duc.Lucruri care se termina si care nu stiu de ce vor fi inlocuite.Oameni dragi care sunt Altfel.Si ce fac cu toate astea?Mai exact...am ce face?Azi am ales sa nu mai fac nimic,sa ma bucur de ce Am,de oamenii care Sunt langa mine,de irisii mei in numar de 31.Pentru ca nu stiu de unde dar avem un talent fantastic de a ne tot pierde in explicatii,in incercarea de a intelege,de a justifica,de a afla,de a tot scormoni povestile poate poate ne lamurim de ce aia si de ce ailalta.Si daca ne lumineaza ceva e deja de cele mai multe ori prea tarziu. Poate ca asa sunt zilele de nastere,revelatoare,pentru ca vezi in jurul tau atatia oamenii care sincer te iau in brate ca te simti ca o Fulga fiindca iti pierzi timpul cu alte stupizenii.