Ciocolata

Niciodata n-am crezut ca sunt si optimista.Si cum ideea e ca niciodata sa nu spui niciodata,uite ca trebuia sa se intample ceva sa se confirme teoria.Evident,ca altfel nu s-ar vorbi de ironia sortii.Daca e sa ma raportez la anul calendaristic,ce a trecut pana acum din 2009 atinge clar limitele dezastrului.S-a spart teava,si desi se zice ca totul vine in numar de cate 3,am ramas la un deget cu Bun si le termin imediat pe restul de 9 cu Rau.Si incep sa descopar optimismul.Bine,si umorul negru,in egala masura.Asa se face ca azi,in asteptarea unor analize,in asteptarea unor solutii,in asteptarea unei minuni,m-am trezit mergand prin ploaie-ploaie rece,de februarie-mancand ciocolata intr-o stare de calm neobisnuit.Daca m-a facut sa zambesc ceva azi,atunci trebuie sa zic sarumana la ploaie si ciocolata.